“Imi amintesc ca acum cativa ani visam sa meditez zilnic. Am incercat intre timp mai multe forme de meditatii, insa nu ma incantau incat sa-mi doresc sa le practic zi de zi. In prezent visul meu este realitatea in care traiesc, iar meditatiile sau Intalnirile cu Divinitatea, asa cum ne-am obisnuit sa le numim, au devenit un instrument extraordinar in dezvoltarea mea personala si spirituala. Cred ca scopul vietii fiecaruia dintre noi este extinderea “limitelor” constiintei noastre. Meditatiile mi-au oferit posibilitatea de a accesa dimensiuni mult mai inalte, necunoscute mie. Constientizarea existentei acelor dimensiuni este deja un progres enorm, dupa parerea mea, iar faptul ca acele dimensiuni sunt dincolo de limitele mentalului nostru si putem sa le exploram prin intermediul meditatiilor este cu adevarat Divin. Ultimile 8 luni de meditatie si lucrul cu Sinele meu imi creeaza imaginea unui salt cuantic la nivel de constiinta prin care am trecut. Sunt infinit recunoscatoare Ierminei pentru munca depusa spre binele nostru mai inalt. Voi enumera cateva dintre beneficiile obtinute in urma practicarii meditatiilor, dar si a exercitiilor simple si eficiente care m-au transformat asa cum nici nu visam sa se intample: am inceput sa traiesc constient, sa traiesc in prezent, Aici si Acum; invat sa-mi disciplinez mentalul si sa obtin echilibrul emotional; reusesc sa recunosc si sa inteleg cum se manifesta ego-ul meu, dar si al celorlalti; am invatat sa ma accept, sa ma iert si sa ma iubesc pe mine ca sa pot face asta in relatie cu ceilalti; am constientizat si neutralizat foarte multe limitari mentale, blocaje, frici, atasamente, iluzii si multe alte aspecte limitative care nu imi servesc in evolutia mea pe plan fizic si spiritual, etc. Sunt constienta ca evolutia este sinonim cu viata in sine, de aceea imi doresc sa traiesc frumos si sa ofer omenirii din ceea ce sunt.”

„Mi-a bubuit inima de iubire si energie! O energie fantastica, electrizanta! Ea si El, i-am simtit ca fiind Mama si Tatal, figuri sobre, cu trupuri parca de cristal. Ea cu o mantie groasa, albastra, El cu mantie rosie. El in dreapta Ei, tinand-o de mana, asa cum isi tin regii reginele. Ii zaresc de departe trasaturile chipului Ei. Ma trec fiorii. E prima data. Parca mi se taie respiratia. Apoi intr-un plan inferior, jumatate de inima albastra, jumatate rosie. Se simte o iubire incredibila. Cumva romantica, dar mai mult. Cele doua jumatati de inima se rotesc una in jurul celeilalte si se reunesc. Inima devine toata rosie si pulseaza in ritmul iubirii. Nu pot descrie cum se simte. Parca iese din piept. Din nou in planul superior, Mama si Tatal – cum i-am identificat eu. Intr-o parte Ea si El – Fiica si Fiul – in fata Lor, dar de dimensiuni mai mici, desi ca doua imagini in oglinda a celor doi „mai mari”. Doua energii, Ea si El (Fiica si Fiul). Un dans ritualic, ca de curtare, plin de dorinta, dar deloc umana. Se contopesc, se despart din nou, se rotesc, din nou se reunesc. Minute in sir. O ameteala datorata energiei si dorintei / iubirii. Nu am cuvinte. Minunat. Multumesc cu iubire si iubire si iubire!”

„O perdea de flacari inalte. Arhanghelul de Foc se arata. Apare si EA, Craiasa zapezii. Dintr-o suflare stinge focul si ingheata tot. Isi impreuneaza mainile si iau pozitie de dans. Un tango pasional, fascinant. Ea ii aduce Lui o cutie de lemn in dar. O deschide si incep sa zboare fluturi mov. El ii pune un sirag de margele la gat. Se iau de mana si merg in gradina Mamei. Se aseaza sub copacul vietii. De la radacini si pana in varful ramurilor curge apa, curge viata. Uniunea dintre ei doi e creatoare. Isi rad unul altuia, isi povestesc vrute si nevrute. Un pui de caprioara se apropie. Ea ii intinde mana si il hraneste cu niste alune. El o priveste amuzat. E ca o copila in preajma animalelor. Atat de jucausa, dar atat de protectoare. Cel mai pur instinct matern. De el se apropie un baietel mic. Are o sabie in miniatura, El il invata cum sa o manuiasca. E gradina Lor, raiul de unde izvoraste iubirea. Simt prezenta Mamei. Simt iubirea ei pentru tot ce exista. Ma scald si ma cufund in starea asta. Plutesc in infinit. S-a oprit tot. Doar sunt. Eu sunt tot ceea ce sunt...”

“Un vartej de curcubeu. Parca nu incape atata iubire. Am ‘pielea ca de gaina’, o emotie ce o simt cel mai pronunat in plex. O ploaie incepe, aud stropii cum cad. Este racoroasa si ma umplu de fericire. Stau si dansez prin ploaie, imi umple fiecare celula. Raze pornesc din piept si El ma imbratiseaza cu mangaieri tandre. Cu El nimic nu mai conteaza. In genunchi in fata Mamei si a Tatalui. Le multumesc cu toata recunostinta mea. Eu in genunchi, o vad pe Ea, inalta, frumoasa, ca o Zeita in alb cu parul desfacut, coroana de diamante, cum se uita la mine si imi zambeste. Sunt toata o lumina! Ii multumesc ca Sunt. Ma ia de mana si Sunt Ea. Privesc infinitul, lumina pura. El pe Tron. Ne ia pe toti, ne strange in brate si dansam impreuna. Un dans leganat, invartit, linistit de iubire. Ploua cu stele. Ea ridica mainile. Fericire pura… cu ochii inchisi te pierzi… Multumesc cu recunostinta si iubire!”

„Crinul pluteste spre Ea si i se aseaza in parul negru, lasat pe spate. Ea atinge crinul cu drag, cu mainile-i delicate. Ma unesc cu Ea direct in inima Ei, sunt invaluita de o lumina alba ce se tot roteste ca o spirala in jurul meu. Nu vad decat lumina alba. El si Ea de mana, pasind spre o lumina alba mare. Ii vad ca observator, in spate: El cu pelerina alba, fata nu i-o vad, Ea cu pelerina lunga alba, dar pe margini cu auriu. Pasesc spre lumina, urcand niste trepte. Se indeparteaza pana ce aproape ii pierd din vedere. Cer sa ma lase sa vad, sa simt prin Ea. Ma striga, apoi se intorc amandoi cu totul si imi spun: „Vino!”. Ma unesc cu Ea. Simt pentru prima oara senzatia fizica a strangerii Lui de mana. M-a trecut un fior, ce energie!!! Un tron mai lung, ca pentru doua persoane, aurit. Se aseaza amandoi pe el, imbracati in auriu. O tine de mana precum un rege isi tine regina. Atmosfera foarte serioasa, dar plina de iubire. Un palat aurit, undeva in / printre nori. In fata lui, o poarta aurita ca niste sulite de aur, extrem de inalte. Portile se dau la o parte. O poteca pietruita cu piatra cubica. De mana, Ei doi rad, sunt dezinvolti. Se invart, se tin de maini, intre ei este o iubire ce nu are seaman pe Pamant. (...) Ei doi, unul langa altul, in Univers, fond negru, bezna. Intre Ei se face ca un fel de transfer de energie, ca niste fulgere colorate in turcoaz, mov, fucsia. Li se vad doar conturul siluetelor, brazdate de acelasi tip de ,,fulgere” colorate. Se imbratiseaza strans! Pasiune cosmica. Sarut cosmic, iubire cosmica.”

„Corpul imi e cuprins de o energie intensa si totul se desfasoara in ritm de dans. In cerc ni se activeaza ochi de laser, iar in inima avem un cerc de lumina. Ea coboara si ca niste tentacule i se extind din maini, la fiecare in parte. Ne ridica pe toti de mana, ca unul. Sunt purtata peste tot prin Univers si la Sursa, urmarindu-i pe EL si EA intr-un dans ametitor. Parca e dansul mirilor. Mama si Tatal pe tronuri, privesc. Ii admir rochia de mireasa, asa sobra cum o vad eu (mai putin de printesa si mai mult de regina). Se simte dorul asteptarii, dar nu mai e mult. Multa iubire am simtit... Ma inspira iubirea lor si in viata de zi cu zi. Divinul masculin si divinul feminin. Daca am intelege noi oamenii putin mai mult din asta…”

„Imi ‚prinde’ intentia de a ma conecta cu Ea si imi ia inima in palmele Ei si mi-o aseaza in pieptul Ei. Are in inima ca un vas de cristal, in forma de inima, care lumineaza. Tasneste direct spre Soare, intra in el. In interiorul lui pare ca o pestera de gheata, nu e cald. Poarta armura. O viteza mare, calatoresc prin niste tuneluri in forma de tor. Extraordinar de frumos: nuante de turcoaz, mov si fucsia pe un fond negru. Minunat! Am ramas in acea energie.”

„Cercul format se roteste in jurul axei sale la viteza foarte mare. De la viteza lepadam fragment cu fragment din corpurile fizice si ramanem doar corpuri de lumina. O vad pe Ea. Maretia si frumusetea ma orbesc! O stea de care ma apropii, o iau in palme si mi-o asez in cel de al treilea ochi. In stanga un portal si prin intentie intru in el. Simt un pic de rece in corp. O imagine din Apocalipsa: razboi, strigate de suferinta, durere. Iar la orizonat apare Noul Pamant. Rasare ca un soare. Cu cat se ridica mai mult, cu atat mai mult imaginea cu vechiul Pamant se rastoarna cu susul in jos. Energie puternica in tot corpul. Batai de inima accelerate. Senzatie de intepaturi de ace in crestetul capului. Multumesc cu Recunostinta!”

„In intalnirea serala astazi manifestarea ferma a vointei de a nu mai ramane observator. Vreau la Mama, vreau la Sursa. Nu sunt aici din curiozitate. De la privirea din spate asupra unei trene imense, albastru cu margini aurii, intru in mana care facea din noapte, zi. Apoi in inima. Si sunt lansata intr-un tunel ca o trompa uriasa de lumina aurie, traversand nori roz-aurii. Urc cu viteza. Sunt multi oameni. Apoi ies in exteriorul trompei de lumina. Vad pe cineva in lotus, coloana aceea se ridica prin capul acelei persoane. Ma duc mai sus. O vad ca pe o imparateasa absoluta a universului. Ma inclin solemn. Sunt acasa! Multumesc cu uriasa recunostinta pentru TOT, Mama, Tata! Va multumesc cu toata iubirea mea!”

„Femei imbracate in alb cu coronite de flori. Forfota. Bucurie. Asteptare. Si liniste in acelasi timp. O bucurie interioara. Un cant al inimii. Se simte o energie care nu poate fi redata in cuvinte. In fata unor arcade El si Ea. Pe El il disting bine. Pe Ea o intuiesc. Imbracat in alb, coroana pe cap. Par lung, deschis la culoare. Fata alba. Ochi ametitori, deschisi la culoare. Pare transparent. E lumina. Il vad si pare ‚natural” lucrul asta, desi simt smerenie si la un moment dat ma vizualizez in genunchi in fata Lui. Se uita cu iubire si protectie la Ea, de neinchipuit. O caldura, o gingasie... Intr-un plan superior un palat maret. Doua tronuri. El in dreapta Ei, ca un rege de aceasta data. Mantie lunga, albastra. Coroana foarte mare pe cap, din diamante. Statura foarte mare, par mai inchis la culoare, fata supta. Masculinitate puternica, parca te ingheata! Se uita catre ea protector, dar nu mai simt celelalte sentimente de mai devreme. S-a implinit. Sentiment de unitate, reintregire. Cum e Sus, e si Jos. Multumesc cu iubire infinita si recunostinta!”

„Ceea ce-am experimentat in asta seara a fost o binecuvantare. Am inchis ochii, atata iubire mi-a cuprins tot corpul, incat nu-mi puteam trage aer in piept. Ma sufocam de Iubire. Un dor de Casa, l-am simțit atât de intens, incat mi-au dat lacrimile. Am plans...mi-e dor, mi-e dor de ACASA! Arde totul in mine. O lumina aurie in dreapta mea. Il vad cum iese din acea Lumina pe El. Ma ia de mana. De aici am inceput a simti lucruri pe care nu le pot explica, dar au fost foarte intense. Expansiuni, vedeam cumva invers, constiinta expansionata, m-am simțit la un moment dat ca sunt Totul. Puteam cuprinde Totul. Energii foarte puternice in corp. Multumesc cu recunostinta infinita!”

“Siluetele noastre in cerc se alungesc. Teleportare. Ea activeaza puncte pe Pamant. Toate se incarca de la Ea. Pamantul se misca. Se invart toate. Ape se ridica. Haos terestru. Lumina din inima se activeaza. Rugaciune. Singura cale. Suntem pe Pamant, e nevoie de noi, dar si Sus. El si Ea. Impletire perfecta. Dans. Ea patrunde intr-un spatiu nou. Cercuri albastre de lumina si energie se misca incontinuu aici. Se incearca o patrundere din exterior. Un intuneric apasator. Se aud ca niste tropote. Trimite scuturi energetice. Fiintele de Lumina stau de paza. Un fir de lumina se inalta. Se misca lin. Devine o flacara si o cuprinde pe Ea. Transformare. Impletim toti o coroana imensa de flori. Doua usi mari se deschid. Intrare in Palat. Lumina alba. Ea asezata pe un scaun in fata oglinzii. Straluceste. Pe cap i se aseaza o noua coroana. Fiori. Emotii. Se ridica. Ii tremura picioarele de emotii. Marea revedere. Marea unire. El o asteapta la altar. Poarta o uniforma (epoleti). Sclipire imensa. Unirea Lor Divina.”

„Suntem toti imbracati in alb, martori. Nu stiu daca sunt dintre cei vii sau ‚plecati’ de pe pamant. Ea in haine turcoaz, cu o coroana pe cap cu multe cristale turcoaz. Toti ne dam la o parte. Vine si se aseaza pe tron, este foarte severa si serioasa. Cineva inalta de jos, cu sfori, un copac fara frunze. Ca si cum ar inalta crucea lui Isus. Il vad, e pe cruce. Copacul si crucea sunt unul. Plang. Il rog sa nu se jertfeasca iar: ‚Nici un om de pe pamant nu merita, eu nu merit.’, ii zic. ‚Stii o alta cale?’, ma intreaba. ‚Nu.’, ii raspund. ‚Putina ta credinta, si a ta, si a ta, si a ta (arata spre cei din sala la intamplare) ma rastignesc zi de zi!’. Plang... Se da jos de pe cruce, aud ‚schimbarea la fata’. Acum este luminos, bland, dar ferm in acelasi timp, se indreapta catre Ea zambind: ‚Mi te-ai gatit mie mireasa!”